In this series of paintings, I overlap
networks of lines of various shapes and colors in order to create the feeling
of depth, of entangled vegetation, a painting in which the viewer can immerse.
120x230 cm
40x50 cm
120x230 cm
80x120 cm
100x100 cm
100x100 cm
100x100 cm
100x100 cm
100x140 cm
100x140 cm
110x70 cm
40x50 cm
50x50 cm
50x50 cm
50x50 cm
50x50 cm
80x90 cm
65x60 cm
50x60cm
under
ǀ water (Emilian Mărgărit)
under ǀ water (Emilian Mărgărit)
The paintings that are part of this exhibition do not
communicate phsycological states or concrete references. Intuitively, we can
see them as a process of translating a certain environment in the language of
painting. We can better understand this initial intuition if we take into
consideration the artist s previous projects which state her natural need to
experiment various techniques, showing, as well, the existence of a personal
philosophical frame. Raluca Băjenaru previously made installations with a
performance component which revolved around writing and its ability to be
visually significant (Asemy 2015, Disassembled writing, 2017) or suspended the
process of investing meaning into words through the creation of atypical
contexts of visibility (Increate. Installation for the words before the words,
2017, Breath Screen, 2017). She also created a series of installations that
question the function of memory (history) by placing the origin of the archive
on the human body (Sensual archaeology, 2016).
What do all these have in common? The idea that the image
is primary in the process of gathering knowledge, that there is a world of
perceptions whose direct experience is continuously modified by the logic of
language. Since words do not show, but they accompany, explaining an image, it
seems necessary to question their authority in the relation to ourselves (our
body, our biography, etc), to the others (sociological, psychological
interpretations) or to the world (religious or scientific interpretations).
To Raluca Băjenaru, the artistic object has the purpose
of making visible the priority of image over the written word (explanation,
theory). Through painting, she continues the non-literal explorations of the
image. Painting reflects on the visibility of a certain environment, under | water represents an imprecise
collection of the experimental and sensorial experiences that took place on the
surface of the canvas.
The immersion in the aquatic environment is not seen as
opposed to another environment, but
observed in its personal manifestation, in its diluted reflection. The
works suggest this environment, projecting imprecise shapes, diffuse colors
caught in aleatory or organic movements, indistinct articulations and
impressions transposed through the means of imagination into an incipient form
of objectual configuration.
The pictural representation of this underwater density
allows the image a temporary freedom from the logic of language, as well as a
playful space around the arbitrary of perceptions – a game made of textures,
overlapping of colors, points of intensity and coagullation.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Emilian Mărgărit is an independent curator, correspondent for the ”Arta”
magazine, founder and director of the Association ”Cultural Center for Image
and Sound” (as of 2017), Bucharest, Romania.
He curated
the exhibition „Two
with Two” (Adi Matei, Cristian Răduță, Teodor Graur, Marian Zidaru) in 2016 at ElectroPutere
Gallery. He has a Ph.D. in Philosophy;
he has been publishing articles in books and specialized magazines and
was part of residencies in Konstanz (Germany) and Paris (France).
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------
under ǀ water (Emilian Mărgărit)
Picturile ce fac obiectul acestei expoziții nu comunică
stări, nici referințe concrete. Intuitiv, am
putea plasa miza lor artistică în procesul de translatare a unui ambient în registrul
pictural. Această intuiție poate fi amplificată explicativ dacă luăm în calcul
proiectele anterioare ale artistei, ce atestă atât nevoia firească de a
experimenta diverse tehnici sau practici artistice, cât și un cadru problematic
personal. Raluca Băjenaru a realizat instalații,
cu o componentă de performance, care vizau capacitatea de „încărcare” strict
vizuală a scrierii (Asemia, 2015; Scriere
dezasamblată, 2016) ori suspendau logica de investire semantică a cuvintelor
prin amenajarea unor contexte atipice de vizibilitate (Increat. Instalație
pentru cuvintele dinainte de cuvinte, 2017; Breath Screen, 2017). De asemenea, a
creat o serie de instalații în care pune în discuție funcția memoriei
(istoriei), plasând zona de constituire a arhivei la nivelul suprafeței
corporale (Arheologie senzuală, 2016).
Ce au toate acestea în comun? Supoziția că există un primat
al „imaginii” în procesul de cunoaștere,
o lume a percepțiilor, a cărei experiență directă este modificată
continuu de logica limbajului. Cât timp cuvintele nu arată, ci spun sau însoțesc explicând o imagine, pare necesar să ne întrebăm asupra
autorității lor în raportul pe care îl avem cu noi înșine (corp, biografie etc.),
cu ceilalți (interpretări sociologice, psihologice etc.) sau cu lumea
(interpretări religioase sau științifice). Pentru Raluca Băjenaru, obiectul
artistic are menirea de a face vizibilă această preeminență contestând funcția
dominantă a cuvântului scris (explicație, teorie).
Prin pictură, ea continuă tematizările
nondiscursive asupra „imaginii”. A picta înseamnă a „reflecta” asupra regimului
de vizibilitate al unui mediu, under | water prezentându-se
ca un clasor inexact al decantărilor experimentale și senzoriale, realizate pe
suprafața pânzei. Imersiunea în mediul acvatic nu este redată prin opoziție cu
un alt ambient, ci sesizată în modul ei propriu de apariție sau reflectare „diluată”.
Lucrările sugerează acest mediu,
proiectând contururi neclare, culori difuze prinse în mișcări aleatorii sau
organice, articulații indistincte și impresii pe care imaginația le duce într-o
formă incipientă de configurație obiectuală. Reprezentarea picturală a acestei
„densități” subacvatice permite imaginii o eliberare temporară de logica
limbajului, cât și un spațiu de joc în jurul arbitrariului percepțiilor, redat
prin texturi, suprapuneri de culoare, puncte de intensitate și coagulare.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
Emilian Mărgărit este curator independent, colaborator la
revista ‘Arta’, membru fondator și director al Asociației ‘Centrul Cultural pentru Imagine și Sunet’ (din 2017), București.
A curatoriat expoziția
„Two with Two” (Adi Matei, Cristian Răduță, Teodor Graur, Marian Zidaru) în
2016 la Galeria ElectroPutere. Are un doctorat în filosofie, a publicat articole în
cărți și reviste de specialitate și a participat la rezidențe de studiu în Konstanz (Germania)
și Paris (Franța).



















